Reținerea și nevirarea impozitelor și/sau a contribuțiilor la sursa – reglementată iar ca infracțiune. Este norma clară acum?

Prin ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 130 din 17 decembrie 2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative au fost adoptate diverse măsuri fiscal-bugetare și, printre toate acestea, Guvernul a strecurat un articol foarte interesant, care vizează reincriminarea unei infracțiuni.
Concret, în Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscal a fost introdus Art. 6indice 1, care prevede că:
„(1)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă reţinerea şi neplata, încasarea şi neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadenţă prevăzut de lege, a impozitelor şi/sau contribuţiilor prevăzute în anexa la prezenta lege.
(2)Prevederea de la alin. (1) intră în vigoare la data de 1 martie 2022.”
Interesante sunt doua aspecte.
Primul aspect vizează faptul că această infracțiune a fost inițial prevăzută de art. 6 al Legii nr. 241/2005, însă Curtea Constituțională a constat neconstituționalitatea normei, motivarea vizând faptul că aceasta nu era suficient de clară și precisă, astfel încât îi lipsește previzibilitatea. De asemenea, Curtea a constatat că o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţie, numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita.
Conform Deciziei nr. 363/2015 a Curții Constituționale, s-a constat că:
„ Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, însă nici în cuprinsul acestui articol, nici în cuprinsul legii menţionate sau al altor acte normative, noţiunea de “impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă” nu este definită. Însă, prin normele infralegale, care au menirea de a aproba modelul şi conţinutul formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, sunt inventariate impozitele şi contribuţiile colectate prin reţinere la sursă, iar impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal sau impozitul pe alte venituri ale persoanelor fizice este menţionat ca un impozit cu reţinere la sursă. Aşadar, Curtea reţine că obiectul material al infracţiunii nu este configurat prin lege, ci printr-un act administrativ de aplicare a legii al cărui obiect de reglementare vizează, în realitate, un domeniu distinct, respectiv aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare. Or, în ipoteza infracţiunilor, inclusiv a celor reglementate în domeniul fiscal, legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu uşurinţă prin trimiterea la un alt act normativ de rang legal cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei/inexistenţei infracţiunii.”
Timp de 6 ani norma nu a fost pusă în acord cu prevederile hotărârii Curții.
Al doilea aspect vizează faptul că la 6 ani distanță de Decizia CCR modalitatea prin care s-a reincriminat fapta a fost aceea a unei Ordonanțe de urgență ce cuprinde, ca motivare, o trimitere la cadrul general (inclusiv generat de pandemie) și de necesitatea asigurării de fonduri la bugetul de stat.
Singura trimitere din expunerea de motive este: „ luând în considerare faptul că menţinerea situaţiei actuale reprezintă o vulnerabilitate atât pentru bugetul public care a fost, astfel, lipsit de resursele financiare necesare prin săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsare a impozitelor şi/sau contribuţiilor cu reţinere la sursă, cât şi pentru persoanele care ar trebui să beneficieze de drepturile constituţionale cum ar fi: dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la pensie, la ajutor pentru şomaj sau la alte forme de asigurări sociale”.
Ce diferă față de reglementarea precedentă, de dinainte de declararea neconstituționalității articolului de lege?
1. Termenul după care se consideră că fapta reprezintă infracțiune a fost majorat de la 30 la 60 zile;
2. Menționarea în anexa la lege a impozitele şi contribuţiile care intră sub incidenţa articolului 6 indice 1.
Prin urmare, conform noii reglementări, impozitele și contribuțiile care intră sub incidența art. 6 indice 1 sunt:
– Impozitul pe dividendele plătite de o persoană juridică română către o persoană juridică română
– Impozitul pentru veniturile din activităţi independente realizate în baza contractelor de activitate sportive
– Impozitul pe veniturile din drepturile de proprietate intelectuală
– Impozit pe venitul din salarii şi asimilate salariilor
– Impozitul pe veniturile din arendă
– Impozitul pe veniturile sub formă de dobânzi
– Impozitul pe veniturile impozabile obţinute din lichidarea unei persoane juridice sau din reducerea capitalului social, potrivit legii
– Impozit pe veniturile sub formă de dividend
– Impozitul pe veniturile din pensii
– Impozitul pe veniturile din premii şi din jocuri de noroc
– Impozitul pe veniturile din alte surse
– Impozitul pe veniturile obţinute de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului II din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare
– Impozitul pe veniturile obţinute de o persoană fizică sau entitate – asociere fără personalitate juridică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific, cu modificările şi completările ulterioare
– Impozitul pe veniturile obţinute de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului III din Legea nr. 227/2015 cu modificările şi completările ulterioare
– Contribuţia de asigurări sociale
– Contribuţia de asigurări sociale de sănătate
– Impozitul cu reţinere la sursă pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi
– Impozit datorat pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal
– Contribuţia la Fondul pentru mediu
Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii, elementul material constă în reţinerea şi neplata, încasarea şi neplata, așadar reținerea acestor sume, urmată de nevirarea lor.
Pe de altă parte, chiar dacă acum sunt menționate clar impozitele și contribuțiile cărora li se aplică acest text de lege, plaja este una foarte largă, incluzând, așadar , chiar si contribuția la Fondul pentru mediu.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *